Mai mult, mult mai putin...

Mi-a fost iarasi greu sa revin, de parca as pasi pe un taram complet ascuns si ocult, ca si cum inainte de primul cuvant al acestui paragaraf nu as mai fi scris altul (cu buna stiinta).
Tasnirea cuvintelelor pe pagina ce-mi parea atat de naturala si autentica imi seamana astazi mai degraba cu o taina de nepatruns decat cu o veche si atat de mult indragita indeletnicire - chiar mai mult ; iubire.
Ma simt atat de pustiita de idei, imagini, ganduri, simtaminte...dar mai ales de cuvintele potrivite pentru a le defini, pentru a le descrie, pentru a le naste intr-un final.
Totul e atat de material, cu o valoare imediata, cu un scop precis, bine determinat(de acei "altii" 8-|) incat parca am si uitat ca o data imi exercitam "puterea de a voi". Si dreptul! Dar mai ales puterea...
Sau poate "materialul atat de material" e un lame excuse pentru neputinta mea de a fi TOT eu, numai ca intr-un cadru mult diferit, populat de personaje mai degraba episodice decat principale - nu, nu bat vreun apropo cum ca eu as fi vreo principala, doar ca...vreau niste principali in viata mea :))
Atunci aveam atatea de spus, atatea de impartasit, atatea de iubit;
Si daca-mi paralizam spiritul partial prin anestezii locale (frecvente...) muzica era mereu salvarea mea, erotic-muscatoarea mea durere si trezirea la viata...sau stramta si ingusta potecuta spre acea lume unde proiectiile mele interioare puteau fi transformate in veritabile monumente ale naturii. Acum nici macar ea nu ma mai absoarbe in intregime. Nici eu pe ea.

Nu mai am de iubit decat

Morris - Desire
David Deejay - So bizzare

Insa am o veritabila "biblioteca" de acorduri, din atatea perioade si perioade ale zbuciumatei, dar atat de fericitei mele...tinereti?!, prin care ma mai pierd uneori, ratacind printre mormanele prafuite de amintiri impaturite cu grija (mea specifica. NOT! :D).


Pentru ca mereu o sa iubesc...

2Pac - Smile, Ghetto Gospel, Changes
Si 50 Cent - So amazing, Out of control
Si B2K - Smile
Si Nelly - Over and over again...
Si Baby Bash - Suga suga
Si Veritasaga - Intre dezamagire si speranta, Sentiment inselator
Si RACLA - 2 in 1

Si Reamonn - Supergirl
Si Kylie Minogue & Nick Cave - Where the wild roses grow
Si Morandi - Love me
Si Madonna - Frozen
Si Josh Groban - Un giorno per noi
Si Coco Lee - A love
Si Sarah McLachlan - In the Arms of the angel

Si HIM - Don't fear the reaper, It's all tears, Gone with the sin
Si Anathema - Angelica, Are you there, Feel, A dying wish
Si Metallica - Until it sleeps, One, Fade to black
Si Amorphis - My Kantele (care va ramane vesnic melodia vietii mele) si muulte altele
Si Alannah Miles - Black Velvet
Si Red Hot chilli peppers - Californication, Scar tissue, Snow
Si Travka - Inger sedat
Si Sonata Arctica - The misery
Si Sonata Nocturna - The darkest winter
Si Therion - Cults of the shadow
Si Kamelot - Wander, The haunting, Abandoned
Si Epica - Cry for the moon
Si Shinedown - 45
Si Sirenia - A mental symphony
Si Stone sour - Bother
Si Nightwish - Astral romance
Si Slipknot - Wait and bleed

Si Lesiem - Fundamentum, La rose
Si Clint mansell - Requiem for a dream
Si Harry Gregson-Williams - Crusaders, Burning the past (Kingdom of Heaven)
Si Transiberian Orchestra - Carol of the bells
Si Apocalyptica - Carmina Burana, Fade to black, Requiem of the Gods
Si Akira Yamaoka - Room of the Angel
Si Vanessa Mae - Toccata and Fugue
Si Bahramji & Maneesh de Moor - Dreamcatcher
Si Mozart - Lacrimosa (Requiem)
Si Al. Borodin - Polovtsian Dances
Si Beethoven - Simfonia a 5-a, Fur Elise
Si Loreena McKennitt- The Mystic's Dream
Si Secret Garden - Adagio
Si Era - Sacral Nirvana
Si John Williams - The Journey To The Hanamachi (Memoirs of a Gheisa)

Si David Guetta - The world is mine, Summer Moon
Si Steve Angello - Umbrella
Si Barcode Brothers - Flute
Si ATB - Till I come
Si Deep Dish - We gonna feel it
Si Delirium - Silence
Si Yahel - Bomb Creator
Si Carmen Rizzo - Ecouter

Spirit in dezintegrare. Aha, eu!

Sunt intr'o continua miscare...
Pe bune?! ar intreba majoritatea oamenilor care abia m'au cunoscut si ma vad mereu in aceeasi banca, singura si pierduta...si fara vreun tel anume. Fara vreun drum de parcurs, fara vreo lupta de dus.
Dar eu, eu sunt intr'o continua miscare. Mintea si sufletul meu sunt intr'o continua cautare de intrebari mai degraba decat de raspunsuri. Ma intreb despre fiecare lucru ce'mi apare in cale, ma intreb despre fiecare lucru pe care'l visez, simt, aud, vad.
Ma pierd in cautarea unor validari date chiar de propria'mi persoana.

Su uite...ma intrebam mai devreme de ce se zgaia azi baba aia la mine in metrou? Ar fi vrut oare sa'i cedez locul meu dupa ce ma trezisem la 7 sa'mi termin studiul de piata la publicitate si observatiile participative la tehnici de colectare a informatiei (despre care abia mai tarziu am aflat ca nu erau tocmai pentru nota. d'oooh 8-|)? Dupa ce nu dormisem deloc bine azi-noapte din cauza nenorocitelor mele de masele care nici ca vor sa'mi dea o clipa de liniste, pace, armonie si echilibru cu mine insami in ultimul timp? Dupa ce am stat 6 ore tampite la facultate si'am murit de cald si uneori de plictiseala?!
Neaaaaah. Sunt rea, nu? Probabil...
Si totusi, de ce vorbesc despre baba zgaita cand am atatea lucruri de maruntit si despicat in 4?
Cand sunt un miliard de "amintiri din prezent" de trait si retrait.
Si atatia oameni de iubit (starting and ending with him :) )...si atat de multe carti de citit, atatea lucruri de admirat, de contemplat, atatea locuri de vizitat 8->

A da, recitesc "Hotul de trupuri" - a 4-a carte din seria "Cronicile vampirilor" de Anne Rice. O carte pe care sa o devorezi efectiv. Sau poate e pur si simplu pasiunea mea nestavilita, bolnava si adolescentin-fanatica pentru al meu (al meu da, nu al tuturor cum e tinerelu' din Twilight :D) vampir Lestat.

Si as vrea sa fiu eu...vreau inapoi cuvintele care ma implorau sa mazgaleasca foile/paginile blogului, care'mi tasneau din degetele, fara sa pot sa le gandesc macar, care musteau de dorinte, sentimente, trairi si simtaminte atat de profunde, violente, arzatoare si ardente, ce tipau sfasietor intre peretii trupului meu.
Ma vreau inapoi, macar o ora pe zi, in toata nebunia si sminteala ce ma inconjoara, in toata lupta - divizata in milioane de lupte micute si aparent nesemnificative - ce se duce moment de moment....
As vrea sa descriu iarasi albastrul meu adanc, sa ma scald in el din nou doar pentru a'i da viata prin cuvinte, prin cuvinte - "acesti vicleni misionari", care nu pot reda in totalitate substanta, esenta ideilor, trairilor... Sunt niste "umbre ale gandurilor, sentimentelor" (dar, hmm...sunt cea mai buna varianta pe care'o avem :-<)

In fine. Let's talk...about me :)). Eu si continua mea miscare. Ma intreb...ma tot intreb :-??

Tot - Tu

"Make a wish 8->
Place it in your heart. Anything! Everything you want.
Do you have it?
Good...now believe it CAN come true" :)

Mi'e dor. Mi'e asa de dor de tot...Si probabil dorul se manifesta cu atat mai radical si violent "la nivelul" unei persoane atat de inchise, introvertite si nonsiciabile ca mine.
Voi tanji mereu dupa oameni, clipe, vremuri in care puteam fi chiar eu, doar ca...in prezenta altora.
Mi'e atat de dor de discutiile interminabile despre ore, si liceu, si materii inutile care "nu ne ajuta in practica, in viata de zi cu zi", despre cate ar trebui schimbate...despre ce'o sa ne facem cand "o sa fim mari", despre vise si visuri, despre iubire, gasirea si trairea ei intensa, plina, rotunda...
Imi lipsesc, arzator de mult as spune, orele petrecute in "bistro", cu o sticla de cola/pepsi/prigat nectar in fata, alaturi de muschetarele mele (mi'i asa de dor de "noi" bai!)
Si as vrea inapoi serile in care stateam cu my sis si ne uitam la filme, si mancam inghetata, seminte, "lapte cu prajiturele"...
As vrea atat de mult sa pot pasi iar pe holurile liceului (pot, da! dar senzatia cine mi'o reda?!) si sa simt ca sunt, ca ma integrez, ca sunt o parte constituanta a chestiomatziei alea marete...
Mi'e dor de caloriferul nostru, al nostru, pentru care ne luptam cu indarjire :))
Mi'e dor de orele de informatica :) de orele de desen, de orele de sport dintr'a noua, as vrea inapoi atatea zile; as vrea sa le mai retraiesc macar!? o data, macar o data.
Mi'e dor de zilele in care ma trezeam la 6 cu ideea stupida de a dormi 4 ore cand urma sa ajung sa ma intind iar in pat.
Mi'e dor de slanic moldova, de niste colegi minunati, de o seara plina, de momentele in care nu stiam/nu credeam/nu speram ca vei fi "tu, al meu".
Cat imi lipsesc serile cu doze mici de cola si dorintele disperate pentru inalt...
Mi'e dor de prieteni si iubiri si trairi, de senzatii, de muzica, de urlete si tipete, de tacere, de dorinta acea acuta de singuratate, de linistea alba... Mi'e dor de mine. De mine cum eram atunci : nonsensibila (NU insensibila), vesela, mereuindragostita.
Mi'e dor de el. De el, cel de demult, de el pe care il iubesc pentru ce e acum...

And here we go. Again?! Again...

Asa ceva nu se mai poate. Mi'am dobandit oficial si fara drept de apel titlu de "ultimul om". Mi'am lasat blogul, care mi'a fost alaturi in cele mai grele, intense, pasionante, triste, devastatoare (si cate alte epitete gasite prin dictionar) momente, de izbeliste. L'am lasat sa zaca in ignoranta. M'am lasat pe mine insami prinsa in tot felul de chestioare marunte si lipsite de importanta si l'am ignorat. L'am ignorat complet!

Dar astazi...astazi! Ziua in care Tomasel al meu al putea obtine un al doilea titlu continental nu poate trece fara a fi marcata de doua, trei cuvinte despre minunatia sa - minunatia aia blonduta de om.
Ce'i drept, in programul scurt nu a reusit cvadrupla si a facut doar o "umila" combinatie de tripla cu tripla. Contracandidatul sau la titlu, maretul si gloriosul domn Joubert a reusit'o, nah! Probabil special sa'mi bag eu gheara in gat si sa am motive serioase sa trantesc telecomanda de pamant si s'o injur uratel pe comentatoarea mea "preferata", care'l adora/divinizeaza/preaslaveste pe Brian (a fi citita varianta franceza Bri-an - cu accent pe an). Nu ca n'ar fi bun. Omu' e bun...ar fi o mare nesimtire si o dovada de fanatism exagerat (care e pleonasm, desigur - dar e folosit in scopuri pur stilistice, sa stiti!) din partea mea sa nu admit acest incontestabil adevar al naturii.
Dar deh, trebuie sa luam in considerare si admiratia mea excesiva pt Mr. Verner, care, in ciuda laudelor aduse NUMAI "regelui", ramane un patinator special nu numai pt mine. Are sarm, un farmec aparte, o atitudine "strengaresca", e usor golanas si dulce in acelasi timp, e jucaos dar si sensibil. E un adevarat talent al interpretarii pe gheata, pe langa tehnica aproape (spun aproape pt ca trebuie sa ne amintim cu toti cum a busit'o urat de tot anu' trecut la mondiale cand eu mai ca n'am mancat o saptamana de suparare) perfecta...
E al meu ma, e al meu, cum sa nu'l sustin neconditionat?! (desigur, fiind "al meu" nu'l impiedica sa fie si al nush cate mii zi zeci de mii, eventual milioane?! :D de alte fete, ahtiate si ele dupa patinaj artistic si baieti blonduti, talentati, cu un zambet de milioane - de euro, ca tot s'a urcat pana la cer :D).
Asa...dar sa purcedem in a povesti. Intre 19-25 Ianuarie, la Helsinki, are loc Campionatul european de patinaj - una dintre cele mai frumoase competitii ever!
Astfel, aproape 200 de sportivi si antrenori sunt prezenti, frumusel, la apel. Ei, printre acesti multi omuleti care mananca, beau, viseaza, respira patinaj, se afla si iubitii mei Tomas Verner, Oksana Domnina-Maxim Shabalin, Kiira Korpi, Carolina Kostner etc (din pacate nu si miracolul intrupat in om - Stephane Lambiel :-<, care s'a retras ca tantalau'!)
Ei, si'n aceasta minunata competitie s'au impartit deja primele medalii, si anume in proba de perechi : Aliona Savchenko si Robin Szolkowy au cucerit iaaaaarsi medalia de aur, lasandu'i in urma lor (pe 2) pe cuplul ruso-chinez Aleksandr Smirnov - Yuko Kawaguki si (pe 3) pe dragutii Maria Mukhortova - Maxim Trankov. Cei din urma reusisera un program scurt f bun, depasindu'i pe germani...dar campionii, simtindu'se cu...batu'n coaste :D au fortat, si'au fortat - si'au reusit ceva minunat! Mie personal mi'a placut la nebunie :X:X:X
Tot astazi a avut loc si "etapa I" a baietilor aka programul scurt. Tomasel al meu a reusit un dragut loc 2, dupa programu' ala care pe mine ma innebuneste :)) e Creeeeizi (asa ca mine ;;))! E energic, plin de viata, de bucurie, de "yuuuuu-hu", de "I wanna rock!". Imi place rau de tot.
Pe locul 1 e domnu' Joubert, stiti voi "Gilbeeeert" :D, care a reusit, chiar daca ma duare corasonu' sa reusesc...un program terifiant de misto. Mai ca n'am putut sa ma uit. L'a luat pe Tomas cu vreo 5 puncte si cva. La naiba fata (fetelor, baietilor etc).
In rest, nu prea am fost impresionata. Domsorul "speranta Rusiei", Voronov, m'a dezamagit. Nu crunt, pt ca nu asteptam cine stie ce...dar neah, no feeling. M'a lasat rece. In schimb locul 3, un francez ce concureaza pt Italia, Fceva Contestini (sper sa nu gresesc) a fost o surpriza. De la acceptabil in sus!

Cat despre dans, sufar o maaaaaare dezamagire. Frumosii mei rusi au facut baca si sunt abia pe un modest loc 5 in urma compatriotilor Jana Khokhlova (ioti ca nush cum s'o scrie numele ei si mi'e lene sa'l gugaluiesc >:P) Serghei Novitski - care's pe 1 domle! Dar om trai si om vedea ce se int pe viitor. Sper ca'si vor pastra titlul european pt ca nu vreau sa'l vad mergand tot in Rusia, dar nula ei. Nu nu nu! Sa ia argintul/bronzul soricelul si piticutza :D. Si podiumul sa fie completat de Massimo Scali-Federica Faiella. Uite ca'mi place mie tare de ei. Sunt uneori al naibii de expresivi si sensibili :D

Eh, si cam atat pe azi...pt ca mi'am depasit deja puterile muuuult slabite in ultimul timp. Auzi, halal student la jurnalism!

Knock Knock!

(Who's there?! Just an old pal'...it's me, the Christmas Spirit!)


Ah, si uite'ma iar o incepatoare! A trecut atat timp de cand n'am mai poposit pe dragutul meu blog incat ma simt ca...prima data and you all know what I mean.
M'am intors poate, cu susul in jos, m'am recreat from top to bottom (sau invers) etc... Cert e ca uneori(sau mai tot timpul) simt ca "eul" transpus odata in cuvintele ce'au nascut zeci de posturi ma mai defineste doar ca o amintire a verilor "noastre".

In fine...de cand n'am mai avut un momentel macar sa ma pierd printre cuvinte obosite si siropoase. Deh, bucuresti, ziare, facultate, ore intregi pe metrou si RATB, cumparaturi, mancare etc etc etc?! Probabil o gestionare mai...rationala a timpului mi'ar permite, dar cand am fost eu destul de logica si rationala? :D

Cred ca totusi ce voiam sa spun e...
Draga Mos Craciun :D
De cand nu am mai avut noi doi o vorba. Sau doua, trei, caaaat mai multe. Ma intrebi ce'mi doresc? A, nu...nimic in mod deosebit. Doar sa fiu mai implicata (pe de'o parte si mai putin pe alta). Poate mai interesata. Si mai putin obsedata. (de aproape orice sau oricine imi iese in cale - exagerez pentru a accentua, se subintelege nu?!). Mai putin stresata de tot ce se petrece in jurul meu si mai atenta la ceea ce petrece in interior (l'am cam neglijat in ultimul timp).
Da, poate...timp?! Mai mult timp sa ascult muzica mea pe care acum ceva timp o adoram sau chiar putin mai mult de'atat. Mai mult timp sa vb, sa ma gandesc, sa meditez indelung la nemurirea(murirea :D) sufletului, sa scriu.
Sau timpuri?...Cand beam vin fiert la bunici si ma incalzeam langa soba? Cand imi aducea bunica hainutele sa se dezghete in casa si miroaseau a iarna, a zapada, a Craciun, a bucurie in stare pura? Cand asteptam cu inima FIX in gat sa sune ceasul si sa ma duc sa'mi vad cadourile de craciun? Cand vorbeam ore intregi cu sormea si numaram orele pana la 6 sa mergem sa vedem la ce s'a mai gandit anu' asta mosu pentru noi? Cand stateam minute intregi in liniste urmarind (ha ha :D) valsul vienez al beculetelor uneori kitchios colorate? Cand ieseam in curtea bunicilor doar pentru a simti zapada sub talpi si vantul aspru si placut intr'un mod masochisto-ciudat? Eh... viata copii, viata!
Sau eu stiu :) la fel de multa dragoste si la fel de mult "el". El al meu si doar al meu. Si e de'ajuns sa ma gandesc doar pentru a ma intreba inca o data : imi doresc mai mult? Se poate mai mult? Probabil atunci n'as suporta avalansa si amalgamul de sentimente si trairi colorate, intense, uneori alb-negre, dar mereu autentice si atat de "ale mele, doar ale mele". :)

Dar, Mos Craciun, m'am cam pierdut prin siropuri roz de capsuni si fragute, invaluite de culoarea coacazelor coapte. Bleah :)) someone wake me up! Prea mult zahar :D
Si daca ma gandesc mai bine, am fost mereu o saltlover so what the fuck am I trying to point out here?:))
Deci; eu vreau, in primul si primul rand, rochita aia al draq de draguta de la magazinu' ala cu nume ciudat, caruia sormea ii spune mereu oimea....,orasul unde s'a inregistrat(cik) cea mai scazuta temperatura (vreo -78 de grade C) - sormea e o figura :)) u have to love her! -. Asa; mai vreau - neaparat! - parfumul meu preferat(momentan), Nina by Nina Ricci, dar si niste lumanari taaaare colorate si frumoase de la bamboo (e crima si pedeapsa bamboo-u' asta, duamne 8-|), ursuletul ala de plus frumos si dulce(ceea ce probabil, acum ceva timp, era total paralel cu mine, but here we are now... - of veata!)
Eh, sa nu mai vorbim despre : Dinaaaaaamo campioni! Chelsea - regina Europei! Verner - campion european iarasi, eventual si mondial ;;) (DOAR daca Micul Print nu ne onoreaza totusi cu prezentza :D). Oksana si Maxim victoriosi, Mark macar intr'un turneu campion, un sezon frumos de ski jumping etc etc etc.
Bine...sa nu uit de note cat mai mare in sesiune?! E o inaugurare a vietii de student si as vrea totusi sa fie cat mai reusita :-s Doar ce naiba, n'am luat 2,5 la ITC? :))

Anyway, cred ca ce vreau sa spun e ca...ce'mi doresc in principal nu are, Mosule, niiiici o legatura cu "Diamonds are a girl's best friends"/ "I'm material girl in a material world". I just want my silencepeace(even)happiness back... Ai putea tu, Mos Craciun, sa'mi aduci acest mic si "neinsemnat" cadouas?! :D

Burning the past/the past is burning (me?!)

Astazi (sau ieri deja) blogul meu a implinit si el mititelu' un anisor. Mai ca lasam aceasta zi nemarcata, desi simteam eu in adancurile mele tulburi ca 29 iulie are intr'adevar o semnificatie deosebita si...here I am now!
Pe langa acest motiv real de a sarbatori, tin mortis sa'mi reamintesc caaaaaat de mult iubeste eu patinajul artistic si ce dor mi'e de ianuarie si martie, lunile mele ataaaat de pline de magie (ha,ha eu un winter "lover").
Astazi a fost una dintre acele zile in care m'am trezit inecata in amintirile ce au obiceiul de a ma ravasi uneori.
Mi'e atat de dor de Maxim(Staviski) si de Albena(Denkova) si ma intreb mereu CEEE o fi fost in...capul lor comun?! :)) cand s'au retras? De ce insista sa ne priveze (eh, aici ma gandesc in special la mine, egoista dintotdeauna) de spectacolele minunate cu care ne'au obisnuit in fiecare an? Urmarind evoluta lor de anu' trecut de la mondiale (cand au si obtinut primul loc \:D/ )pur si simplu they've given me shivers down my spine! Minunati... si ce minunat era eeel :"> , dar eh, sa trecem peste pentru ca ce de fapt incerc sa explic nu are legatura (foarte mare :))) cu asta; ei sunt incantatori si imi doresc sa traiesc iarasi emotiile pe care le'am simtit atunci.
Si mi'e atat de dor si de celalalt Maxim (Shabalin) si de cealalta blonduta frumoasa, Oksana.
Si mi'e dor de cel mai minunat om din lume (cum am mai spus si inainte, pana la proba contrarie care probabil nu va veni deci... :D), Micul Print Stephane Lambiel si de magia, pasiunea - miracolul.
Mi'e dor de "strengarul" de Tomas si de Caro. Mi'e dor de patinaj, de "stralucirea tremuratoare, irezistibila"...

In alta ordine de idei, dupa 4 ani, se simtea nevoia unei "curatenii" generale in mormanul de caiete, foi, mape, proiecte, scrisori, eseuri, descrieri, citate...momente incarcare de trecut. Fiecare dintre ele poarta o poveste nevazuta, nescrisa poate, dar odata traita.

"Si eu am fost pe pamant. Dar unde ai fost tu?..."
"Adio. Visul se ascunde. Inainte? Inapoi? Oriunde..."
"Un infinit demonic si ironii amare. Dureri ce'au rasunat in umbre solitare..."
"Diavolul se ascunde in detalii.(intotdeauna)"
"Nu! N'ati inteles ca totul consta in a o lua de la capat..."
"Aici traieste un om liber! Nimeni nu'l serveste."
"Imi cunosc limitele. Dar pur si simplu le ignor!" Ah Nietzsche :))
"Cu cat te inalti mai mult, cu atat pari mai mic celor ce nu pot sa zboare."
"Prin abisuri si urlete mov ma intorc...plictisit si ucis in lumini de neon"
"Suntem creaturi inadins refuzate de adevar, molecule neimplinite, bolnave de un launtric dezechilibru..."
"Daca omul ar cunoaste misterul nu ar mai crea"
"Dorul este pulsul adanc al trairii..."
"Eu sunt tot ce ard."
"Unii sunt ei, altii sunt toti. Din ochi imi curge un poem. Eu sunt. Tu esti. Noi...nu suntem."
"Eu te slavesc totuna cu bolta inoptarii. O, doamna a tacerii...o, vas al intristarii. Si te iubesc, frumoaso, mai mult cand imi dispari!"
"Ca'mi esti prea scumpa, cruda jivina nemiloasa, chiar si'n raceala'n care'mi pari...si mai frumoasa."
"Ti's ochii oaza'n care adoarme orice chin."
"Tu, ochilor mei astru si firii mele soare...Tu ingerul si pasiunea mea!" (ha ha :)) )
"Neghiobule! - de ti'am rapune vampirul si te'am libera, tu starvul i'ai reinvia cu sarutarile'ti nebune."
"Cand m'aplecam spre tine, a sangelui mireasma visam ca ti'o respir!"
"Din gandul meu n'ai sa mi'o smulgi pe Ea (El?!). O, desfatarea, nemurirea mea..."
"I want to touch you, to scratch you deep...To leave you scared. To see you burn."
"Dragostea merita orice, indiferent ca mereu tu esti cel ce pierde!"
"Nadajduiti! Dar ce nadejde este aceea care se vede?!"
"Yet from dust, she returned. The dream, an enigma...silent."

Si mi'e atat de greu sa ma despart de eleeee! (I mean, yes of course, caietele mele :D)

Hope (if one knows what I mean)

Ha. Vorbesc din postura de studenta :)) si dupa ce mult mult timp ma mandream vizibil cu statutul meu de "elev"/ "am doar 18 ani", incerc o noua senzatie; placuta sau mai putin, inteleasa sau mai putin insa efectul unei certitudini (nu ca asta ar avea o legatura palpabila - doar indirecta - cu ce vreau de fapt sa transmit :D)

Intr'un final inteleg ca e "sfarsitul unui inceput" - "inceputul unui viitor(?!)" (stiu, stiu, limbaj de tabla but what can I do, tell me what?)
Si totusi am spus de atatea ori ca nu exista detasare de trecut. Trecutul nu poate fi ignorat - trecutul suntem noi cei de astazi, este adanc gravat in sufletul, pe trupul, in fiinta noastra; este in ceea ce am devenit : in credintele, viziunile si perceptia despre lume, in sperantele, in ideile si chiar in cei de langa noi.
Nu cred ca altceva (decat ceea ce urmeaza sa spun) m'ar fi mobilizat astfel sa ma avant in insiruirea unor amintiri, franturi de viata - in rememorarea unui trecut impreuna :)
Sibiu, parfumul ploii stralucind in movul topit, armonizand cu vocea lui Tomi, "we want more!" si Black Winter Day (Amoooorphis), "Sleep is a house for lovers", Black Velvet in timp ce asfaltul incins ne infierbanta tenesii,McDonalds'ul din Ploiesti si gara de vest, Cargo si emotia (mea?! :))) inainte de Anathema, Craiova si nebunia de "17", Within temptation si inghionteala pt Stephen :)). Atat de multe incat un roman ar fi prea incarcat, plictisitor si melancolic pentru a fi gandit macar.

But it's not over, it's never over! ("Nu credeam sa'nvat a muri vreodata!")









Pentru ca e mereu greu sa spui "La revedere!" unui prieten...

At the end of the rainbow :)

Probabil a trecut mai mult de o luna de cand am poposit ultima data chez mon cher ami, dragutul si simpaticul meu blog.
Nici nu tin minte cate s'au intamplat, cate emotii mi'au bantuit stomacul si l'au determinat sa se'ncurce in propriile'i...mate?! :)) cate ore de nesomn si de repetat pana la 3,4 dimineata pe ultima suta de metri, cate ganduri negre in cele 2 ore ce precedau aparitia plicului acela mare, alb, spre care se indreptau toate sperantele si care ne putea risipi intr'o secunda orice urma de teama. Sau mai rau :d ne'o putea spori.
Dar ce pot spune decat ca...am trecut si peste asta. Am terminat bacul. S'au terminat definitiv - multe - nu mai trebuie sa stiu conflictele din Morometii, nici de ce Ultima noapte... e roman subiectiv, nici formulele pentru amortizare sau rata ei (chiar daca probabil mi le voi aminti mereu).

Urmeaza cele doua luni ale mele. Lunile mele. Doar ale mele. Mine alone... Urmeaza multe carti si multe dimineti invaluite in Pure, urmeaza nopti pline de muzica mea rasunand in boxe pana cand imi voi simti cearcanii tipand de placere, urmeaza vara mea - ultima mea astfel de vara.

Si totusi cum am putut uita?! Mi'am revazut iubitul. Singurul...pe care'l voi iubi mereu, my one and only, The one, that special one : Sibiu :)
Nu cred ca as putea descrie senzatia rece si plina, ca si cand as fi strabatut o lume intreaga si ajungeam iarasi acasa. Ca o decorporalizare si totusi ca o reintregire. Un zambet mare. E el! Nu e tot al meu, dar eu voi fi mereu a lui, a Sibiului meu atat de mult iubit, a lui.

Doar 2 zile pana la startul celei mai tari competitii a anului : BACul :D
Nu stiu daca sunt emotionata, entuziasmata sau foarte stresata (pentru probele la cele 2 materii E'iste: economie-engleza), dar cert este ca in interior e o adevarata batalie pentru suprematie si singurul care are intr'adevar de suferit este stomacul meu, de cele mai multe ori intors pe dos de sentimente contradictorii. Bla bla!

Dar sa vorbim despre lucruri placute, frumoase etc etc - Campionatuuul europeaaan de fotbal. Chiar el...
Ma simt extrem de deamagita de mine insami pentru ca nu am prevazut evolutia spectaculoasa a Turciei. Inca nu pot sa cred ce'au reusit aseara turcaletii cu echipa pe care eu am vazut'o revelatia acestui european si pe care o vedeam in semifinale, iar cu putin noroc trecand chiar peste Germania (noroc la fel ca si'n meciul din grupa pentru ca trebuie sa recunoastem - a fost NOROC, pe langa jocul lor bun :D). Mai exact, au reusit sa marcheze in ultimul minut, la cateva zeci de secunde dupa golul Croatiei, fapt ce i'a daramat complet pe dragalasii de croati care nu au reusit sa transforme decat un singur penalty. Cat de rau mi'a parut de ei, cat de rau! Merita laudati turcii pentru efortul depus, pentru ca au tras cu dintii de acest meci, s'au batut pana in ultimele momente pentru fiecare minge insa...nu joaca tocmai cel mai frumos fotbal din lume. Am I right or am I right?! Stiu, stiu sunt si eu acuzata ca tin cu Germania care nu practica tocmai cel mai frumos/spectaculos/exaltant fotbal but c'moooon - ce sut are Podolski, iti ingheata sangele'n vine. Sau ce executii de exceptie ale loviturilor libere are Ballack (al meu 8-| :D) si cate si mai cate de care momentan nu'mi aduc aminte (mi'a parut rau de Portugalia oricum, one of my all time favs, la fel cum mi'a parut rau si de Cehia).

In fine, trecand peste primele doua sferturi deja disputate, stabilite, comentate si rascomentate, nu pot sa nu ma gandesc la urmatoarele doua : Olanda - Rusia si Italia - Spania. In aceste 2 cazuri pot sa ma multumesc :D cu ideea ca le'am prevazut (desi speram din tot corasonul sa fie Romania in locul Italiei, logica si "experienta" nu m'au lasat sa o trec pe listuta sferturilor).
Incercam sa analizez sansele Rusiei de a trece de Olanda sau ale Italiei de a trece de Spania. Continui sa le analizez pana dupa meciuri :)) pentru ca e clar; la pronosticuri nu ma mai bag - deja turcii mi'au daramat doua, nu are rost sa mai risc.
Tot ce'mi doresc e ca Germania sa ajunga'n finala si sa o castige - eventual cu Italia pentru revansa, desi din jocul aratat pana acum de "cizmi", am dubii.
So go Germany si sa ne vedem sanatosi, cu finala castigata si trofeul in maini :D

A da...si cu bacul luat cu B-R-I-O!


Cu 2 bebi - una mai draguta decat cealalta; ah vremuri bune!

Hell yeah!

Mai mult de o saptamana care a fost printre altele, plina de evenimente sportive; rolang garros, normal \:D/ pe care l'a castigat cel mai dulce si dragut "mowgli" al tuturor timpurilor, impunandu'se in fata numarului 1 mondial, desigur mr. Roger Federer cu 6-3 6-1 6-0 (parca :D) - o ditamai victoria as putea adauga. Way to go Rafa!
In competitia feminina Ana ivanovic aka frumusica a reusit sa puna mana pe trofeu, devenind totodata si nr. 1 mondial. Ah ce poate fi mai frumos?!

Si nu in ultimul rand, campionatul european de foooootbal! Au dat startul, dupa cum am spus si'n postul anterior, fav mele din grupa A, Cehia si Portugalia, care au deja fiecare cate 3 puncte (doar ca Portugalia a demonstrat de ce o iubesc eu atat de mult - si nu, nu din cauza lui Cristiano Ronaldo - spre deosebire de Cehia care nu a aratat deloc precum mi'as fi dorit).
Grupa B, unde sunt favoritii mei absoluti (excluzand Romania, este de inteles) anume Germania, a inceput prin meciul Austria - Croatia care m'a lasat oarecum dezamagita. De ce oare ma asteptam la mult mai mult de la Croatia!? Si Andy Ivanschitz, capitanul Austriei e pur si simplu minunat. Germania - Polonia, un meci ce merita intr'adevar urmarit. Probabil cel mai frumos si nu numai pentru ca as fi eu suporter al nemtilor. No way! Germania a aratat un joc de calitate, frumos, spectaculos. Si a avut si cu cine; Polonia sunt periculosi si ii vad ca pe potential sfertfinalisti (inainte speram la Croatia, dar avand in vedere jocul si rezultatele, am dubii.)
Grupa C aka grupa mortii, din care facem si noi parte de altfel...a avut parte de 2 meciuri oarecum surprinzatoare pentru cativa dintre noi. Romania - Franta 0-0, un meci unde ocziile ne'au lipsit cu desavarsire, briliantului i'a lipsit stralucirea, dar noua NU ne'a lipsit speranta. Cred ca am demonstrat ca suntem o echipa ce munceste cu indarjire pentru a obtine puncte, daca nu pentru spectacol/joc frumos. Si...bravo noua! Olanda (una dintre favoritele mele, pentru care mi'am luat mereu huiduieli de cand ma uit eu la campionate...ca deh, sunt rivalii nostrii naturali) a reusit un magnific 3-0 cu, sa vezi si sa nu crezi, campioana mondiala! Chiar ea, Italia. Inca regret meciul cu Germania din semifinalele CM de acum 2 ani cand italienii ne'au batut in prelungiri dupa ce in sferturi primisera un penalty oarecum gratuit in meciul cu Australia. Shitty. Nu i'am iertat (de parca ar trebui EU sa'i iert) si ce'i drept mi'am dorit un esec al lor (desi ii vedeam ca pe posibili finalisti, in compania alor mei germani).
Si in cele din urma, grupa D. Spaniolii le'au cam scos fotbalul din cap rusilor cu un 4-1 genial si un joc foarte reusit. Dar nici Rusia n'a jucat deloc rau in prima repriza(pe a 2-a n'am mai vazut'o). Pacat de apararea centrala, a fost foarte usor depasita. Grecia - Suedia 0-2 si nici nu ma asteptam altfel, Grecia nu mai poate smulge inca o data puncte practicand un antifotbal ca acum 4 ani (nu i'am vazut in actualul campionat, dar ma indoiesc sa'si fi schimbat stilul de joc).

A da...simt nevoia sa'mi cer scuze pt ca deh, nu am nici o "acreditare" sa fac afirmatiile de mai sus, care sunt simplu...ale unui microbist inrait.